Duhul Sfânt și criza de la Rusalii
de
T. Austin-Sparks
Partea 3
”O, Doamne, Îți cerem ca și de data aceasta, același Duh Sfânt să fie pentru noi Duhul revelației, deschizând ochii inimilor noastre și arătându-ni-L pe Cristos într-un mod nou și mai larg. Fă să fie astfel, Te rugăm în Numele Lui. Amin.”
Dragi prieteni, Domnul ne-a condus în această perioadă să ne ocupăm de semnificația Duhului Sfânt. Am văzut că ziua Rusaliilor a făcut parte din cele patru mari crize ale istoriei planului lui Dumnezeu. Și într-adevăr acea zi a fost un punct de cotitură.
În timpul foarte scurt pe care-l avem în această dimineață, vom privi la câteva pasaje referitoare la semnificația Duhului Sfânt. V-aș ruga să priviți la scrisoarea către Efeseni, capitolul 1 începând de la vesetul 13: ”Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre); aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese promis şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu.”
Efeseni 4: 13: ”Până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la înălţimea staturii plinătăţii lui Cristos.”
Efeseni 4: 30: ”Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”
În cuvintele apostolului găsim o mare profunzime referitoare la semnificația Duhul Sfânt. Observați că există trei cuvinte importante în textul citit: ”care este o arvună” - Duhul este o arvună a moștenirii noastre; ”pecetluiți” cu Duhul Sfânt, Cel făgăduit. Cele trei cuvinte sunt: arvună, pecetluire și moștenire. Ele sunt cuvinte interesante care au o temelie semnificativă. ”După ce aţi auzit, aţi primit Duhul Sfânt ca pe o arvună a moştenirii voastre.” Astăzi, noi numim arvuna, un ”avans”. Arvuna era ceva dat înainte, însemnând că restul avea să fie dat ulterior. Ea era garanția finalizării tranzacției. Era întruchiparea a tot ce fusese făgăduit. Duhul Sfânt este numit ”Duhul promisiunii”. Am văzut din scrisoarea către Galateni ce semnifica acest lucru - promisiunea făcută lui Avraam, promisiunea Duhului în Cristos. Promisiunea făcută lui Avraam, așa cum am văzut, era înfierea în Cristos, schimbarea noastră prin Duhul Sfânt. Aceasta este moștenirea. Ni se spune că suntem moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Isus Cristos. Duhul este Duhul acelei moșteniri, a acelei făgăduințe. Dar El nu este doar o făgăduință. El este arvuna acelei făgăduințe. El a fost trimis asemenea unui avans, în care se ascund toate posibilitățile, toată importanța, toate valorile plinătății finale a ceea ce Dumnezeu are încă de împlinit pentru cei care cred. O arvună a moștenirii! Pecetluiți cu Duhul Sfânt, Cel făgăduit! Un alt cuvânt din lumea afacerilor: întocmai cum era în zilele acelea, ca și în zilele noastre, o tranzacție trebuia pecetluită. Când afacerea era încheiată, documentul era pecetluit. Putea fi o consemnare; ceva care trebuia trimis drept garanție a ce urma să se întâmple. Trebuia pecetluit înainte de a fi trimis, iar pecetea era a celui de care aparținea. Pecetea spunea: ”Acest document aparține lui cutare”. Numele lui, semnătura lui se află sub această pecete. Este al lui. Nimeni nu are voie să se atingă de ce este al lui, de ce îi aparține. A fost pecetluit pentru el. Se spune aici că Duhul Sfânt este o pecete, mărturisind că noi aparținem Domnului. Prin faptul că Domnul Și-a pus pecetea pe noi, El ne-a dat Duhul Sfânt. ”Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” (Rom.8:16).
Așadar, Duhul Sfânt are două semnificații, două funcții: 1) El este pecetea, dovada a tot ce urmează să vină și de asemenea; 2) El este pecetea prin care noi primim cele ce urmează. Și apoi observați: ”pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu”. Acesta este un aspect al răscumpărării ce ține de viitor. Nu este vorba de aspectul din trecut: ”căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur” (1 Petru 1:18) - acesta este începutul răscumpărării. Dar Pavel în scrisoarea sa către Romani se referă la răscumpărarea completă a întregii creații, la deplina răscumpărare a tuturor lucrurilor, incluzându-ne și pe noi; deplina răscumpărare a tuturor lucrurilor. Aceasta a fost curățită, pecetluită, însemnată de Duhul Sfânt. Ce înțeles minunat capătă darul Duhului! Așadar, darul Duhului reprezintă autentificarea înfierii. ”Pentru că sunteți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile voastre” (Gal. 4:5) – iată autentificarea înfierii, pecetluirea., arvuna a tot ce înseamnă înfiere, așa cum spune Ioan: ”Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu și suntem. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3:1-2). Ce altă moștenire mai bună și mai măreață decât aceasta și-ar dori cineva? Duhul înfierii este arvuna acestor lucruri, Duhul Înfierii. Duhul este pecetea acestora.
Dar alături de acestea stau îndemnul și avertizarea: ”Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării”. Împlinirea a ce v-a fost dat ca dovadă, când ați crezut. Nu întristați pe Duhul Sfânt! Există câteva lucruri care se evidențiază în privința Duhului Sfânt. Mai întâi, nimic nu este posibil fără Duhul Sfânt. Acest lucru reiese foarte clar! Însuși Domnul Isus a clarificat acest lucru! Nimic nu era posibil până la venirea Duhului. Până nu primiseră Duhul Sfânt, Domnul nu încuviințase nici o tentativă de orice natură ar fi fost, chiar și după învierea Lui. Totul, absolut totul depindea de Duhul Sfânt! El a preluat conducerea. Într-adevăr, El întotdeauna a fost în control, de la începutul creației. Dar într-un mod nou, în ziua Rusaliilor, El a preluat totul în acea zi, și doar El este absolut în control asupra tuturor lucrurilor. Nimic nu poate exista fără Duhul Sfânt.
Un alt lucru este că Duhul Sfânt are întotdeauna o atitudine pozitivă, o gândire pozitivă, scopuri și obiective pozitive. Am putea să-L numim ”Duhul care Se mișcă”, (am împrumutat această expresie de la Exechiel). ”Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi.” Dispoziția Duhului Sfânt este dispoziția mișcării, a energiei, a acțiunii. Și nimic nu poate fi mai fatal decât oprirea ”mișcării” Duhului Sfânt în viața cuiva, în orice loc, oriunde. Atunci când Duhul Se oprește, nimic nu se mai poate întâmpla, absolut nimic. Doar când Duhul Sfânt Se mișcă se poate întâmpla ceva. Prin urmare: ”Nu întristați Duhul” - Duhul Sfânt. Altfel spus: nu opriți ”mișcarea” Duhului Sfânt. Nu permiteți nici unui lucru să împiedice sau să se interpună în calea acțiunii Duhului Sfânt. Nu permiteți în nici un fel ca Duhul Sfânt să fie obstrucționat. El este Duhul ”mișcării” și este fatal dacă este obligat să Se oprescă. Iar ”întristarea” Duhului înseamnă împiedicarea Lui, stingherirea Lui, oprirea Lui, frânarea Lui, întârzierea Lui. Asta a făcut poporul Israel în pustie și cum știți, în scrisoarea către Evrei se spune: ”Patruzeci de ani M-am dezgustat de neamul acesta” (Evrei 3:9-10). ”Am fost întristat” - Duhul este întotdeauna Duhul ”mișcării”. Puteau spune: ”Noi mergem spre țara pe care ne-a făgăduit-o Dumnezeu”. Dar se spune despre ei că L-au întristat pe Duhul Sfânt. ”Timp de patruzeci de ani M-am dezgustat de neamul acesta.” Patruzeci de ani! Care a fost rezultatul? Duhul a fost oprit, El nu a mai putut înainta și după cum știți, moartea a pătruns în mijlocul lor! Și asta datorită întristării Duhului!
În această dimineață, dragi prieteni nu avem timpul necesar pentru a arăta cum poate fi întristat Duhul Sfânt. Trebuie doar să ne avertizăm în privința eventualei întristări a Duhului și să luăm seama la îndemnul: ”Nu întristați!” Dacă aș putea alcătui o singură formulă aș spune astfel: întristarea Duhului Sfânt înseamnă a permite oricărui lucru care este contrar naturii și scopului Său. Dacă am lua în seamă natura Sa și atribuțiunile Sale, am putea vedea imediat ce înseamnă să întristăm Duhul.
Mai întâi El este Duhul Sfânt, iar a-L întrista înseamnă a permite în viața noastră lipsa de sfințenie sau a persista în ea, într-o trăire nesfântă, a aceptata un lucru nesfânt în casa noastră, în afacerile noastre, oriunde. Sunt lucruri pentru care suntem responsabili. Există lucruri, situații în care insistăm să facem lucrurile diferit, să lucrăm fără sfințenie, iar aceasta întristează Duhul Sfânt. Ea este contrară naturii Sale.
El este Duhul Adevărului. Oriunde este ceva care nu este adevărat, care este fals, care este minciună, care este exagerare, orice formă de neadevăr, oriunde se află așa ceva, acestea sunt opuse naturii Sale și Îl întristează. Orice nu este adevărat Îl va întrista, iar El Se va opri, spunând: nu pot continua, nu pot merge mai departe!
El este Duhul unității. Am atins acest aspect de dimineață și probabil că mai târziu îl vom discuta mai pe larg; El este Duhul unității așa cum vorbește scrisoarea din care am citit. Iată ce spune: ”Dați-vă toată silința să păstrați unitatea” (Efes.4:3); străduiți-vă să păstrați unitatea. Se pare că mulți sunt aceia care vor să o rupă, să o deterioreze. Străduiți-vă să o păstrați. Sunteți siguri că faceți acest lucru – vă străduiți să o păstrați? Nu căutați să adunați lucrurile care vă despart și să puneți preț pe acestea. Acolo unde nu cădeți de acord, de ce nu sunteți pozitivi și de ce să nu vă concentrați asupra lucrurilor de comun acord și să le dezvoltați; așa le putem depăși pe celelalte. El este Duhul unității, unitatea Duhului; iar acolo unde există lipsa unității și separări, El este întristat. Și, observați, El va spune: ”Nu mai pot înainta; sunt blocat, sunt oprit”. El trebuie să găsească între noi ce corespunde naturii Sale.
În această scrisoare El este numit Duhul revelației, al descoperirii. Dacă Duhul Sfânt arată ceva, dă lumină, transmite un adevăr, dă cunoaștere, iar voi și eu nu dăm ascultare și nu umblăm potrivit celor arătate, Duhul este întristat. El este Duhul revelației și va spune: ”Nu mai pot să-ți dau. Trebuie să Mă opresc. Nu pot să mai dau altceva. Ce am dat până acum trebuie împlinit”. El este întristat dacă nu luăm în considerare ce ne-a arătat.
El este Duhul harului. Aș vrea să dezvolt acest cuvânt deoarece el înseamnă Duhul îndurării. El este îndurător. Căci, la urma urmei, nu este harul lui Dumnezeu îndurarea Sa? Cât de mult ne lipsește amabilitatea, îndurarea, nu-i așa? Cât de îndurător este Duhul. Toate acele elemente ce țin de îndelunga răbdare, de îngăduință și de stăpânire de sine... Cât de mult datorăm Duhului harului. Frați și surori, vom arăta cât de mult din Duhul există cu adevărat în noi, prin îndurarea pe care o arătăm altora; nu vă înșelați în această privință. Viața încununată și călăuzită de Duhul Sfânt va fi o viață plină de îndurare, amabilitate, răbdare și curtoazie – da, curtoazie. Știți, acesta este un cuvânt al Noului Testament; nu este doar un cuvânt din cartea politeței. Este un cuvânt din Noul Testament: ”fiți curtenitori”. Este un aspect al amabilității, ”fiți curtenitori”. Vă puteți gândi și voi la înțelesul acestui cuvânt. Da, există și așa ceva: bunele maniere ale Duhului Sfânt, bunul gust al Duhului Sfânt, comportament și atitudine corespunzătorare. El este Duhul harului, iar acolo unde nu există amabilitate sau vreunul din aceste lucruri care vin prin har, El va fi întristat; da, întristat. Suntem noi lipsiți de amabilutate, de curtoazie și plini de duritate? Duhul este rănit. Noi avem idei mari și mărețe despre ce înseamnă a fi botezat cu Duhul Sfânt, dar iată ce înseamnă. Poate însemna putere în slujire, poate însemna rostirea predicilor, se poate vedea în multe feluri publice. La acestea trebuie să luați parte, dar nu le neglijați nici pe celelalte. Iar celelalte sunt acestea: grija și curtoazia din inimă; ele sunt semnele Duhului Sfânt. Iar acolo unde lipsesc, El este întristat.
El este Duhul blândeții. Blândețea! Dacă vreți un alt cuvânt pentru blândețe, se poate folosi foarte bine cuvântul zdrobire. Căci nu există blândețe fără zdrobire. Doar prin zdrobire, mândria noastră dă înapoi. Doar prin zdrobire părerile noastre, aroganța noastră și importanța noastră sunt aruncate în noroi. Doar prin zdrobire se arată blândețea. Poate că suntem foarte inteligenți, foarte abili în multe feluri, dar fără-noială că una din calitățile Duhului este blândețea zdrobirii. Ați fost voi cu adevărat zdrobiți de Cruce? Cu adevărat zdrobiți de Cruce? Ați ajuns voi un duh zdrobit? Există în voi, frați și surori în Cristos, o zdrobire fundamentală? Zdrobire? Amintiți-vă că nu există Rusalii până nu există Calvar. Nu a existat Duhul Sfânt până nu a existat Crucea. Și dacă Crucea vorbește de un singur lucru, nu-i așa că vorbește despre zdrobire? El a fost zdrobit! Da, a fost zdrobit! Acești oameni ai Noului Testament au fost oameni zdrobiți! Au fost vase zdrobite! Și ele au fost împodobite cu blândețe datorită acelei zdrobiri. Iar Duhul este Duhul blândeții. Petru vorbește de a fi împodobiți cu un duh blând și liniștit (1 Petru 3:4).
Am putea continua, dar cred că aceste lucruri sunt suficiente pentru a ne arăta că întristând Duhul, înseamnă a-L contrazice și făcând astfel, punem un obstacol în calea Lui, iar El nu mai poate înainta. Să nu întristaţi pe Duhul lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru tot ce înseamnă înfiere, iar înfierea înseamnă toate aceste lucruri pe care le-am menționat, ajunse la maturitate în noi. Știu, înfierea pare un cuvânt foarte tehnic, foarte teologic, dar dacă vă gândiți, la urma urmei, înfierea înseamnă tot ce este Cristos în plinătatea Sa. Iar această creație care așteaptă să fie răscumpărată din robia stricăciunii trebuie să fie plină doar cu Cristos, reprodus de Duhul Sfânt în voi și în mine. Aceasta este înfierea! Fie ca noi să nu punem nimic în calea Duhului Sfânt, să nu-L întristăm, să nu-L facem să Se depărteze, ci să-I dăm loc liber ca să rămână pe deplin în noi în fiecare și în toți laolaltă. Duhul ”care Se mișcă”, întotdeauna Se mișcă.
[ Capitolul anterior ]
[ Cuprins
]
[ Următorul capitol ]
|