Duhul Sfânt și criza de la Rusalii
de
T. Austin-Sparks
Partea 4
Vom continua studiul nostru cu privire la semnificația măreață a Duhului Sfânt, îndreptându-vă atenția asupra unui pasaj familiar - la fel de familiar ca oricare altul din Noul Testament – și pe care îl vom lua în considerare, pentru a ne conduce mai departe în studiul nostru. Textul se află în primul capitol din cartea Faptelor, la versetul 8: ”Ci voi veți primi putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi.” Veți primi putere când Duhul Sfânt Se va pogorî peste voi!
Aș vrea să adaug la acest pasaj altele, nu atât de simple, dar cel puțin la fel de binecunoscute, din primul capitol al scrisorii lui Pavel către Efeseni, versetele 18 și 19: ”Ca să pricepeți nemărginita mărime a puterii Sale față de noi, care credem, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfășurat-o în Cristos, prin faptul că L-a înviat din morți și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești.”
Voi veți primi putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, pentru a putea pricepe care este nemărginita mărime a puterii Sale față de noi, care credem. Într-un anume sens, toată cartea Faptelor este adunată într-un singur cuvânt: ”putere”. Toată narațiunea evenimentelor din această carte, foarte bogată, cuprinzătoare și detaliată este istoria acelei Puteri manifeste, făgăduită de Domnul Isus, care a venit odată cu Duhul Sfânt. Am putea redefini cartea: Cartea Puterii Duhului Sfânt.. Acesta este cuvântul care Îl explică și traduce pe Duhul Sfânt.
Am citit cuvintele din Efeseni din două motive. Mai întâi, omul care a scris acele cuvinte a fost unul din exemplarele în care s-a manifestat puterea arătată în cartea Faptelor. Nimic mai puțin și nimic altceva decât nemărginita Sa putere, s-a revărsat asupra apostolului Pavel, după ce el fusese numit prigonitorul. Într-adevăr el este un exemplar și un exemplu al nemărginitei Sale puteri. Este de-a dreptul minunat să vedem în cazul său, în strâmtorarea sa, în temerile sale și după cum afirmă el, în convertirea sa, manifestarea acelei puteri extraordinare. El este unul din multele exemple, un reprezentant în care puterea măreață s-a manifestat, producând uimire și închinare în ființele noastre.
Am spus că, în clipa când recunoașteți înțelesul extraordinar al vieții tânărului Ștefan, rămâneți uimiți și plini de mirare. Până acum, nu cred că am putut discerne semnificația extraordinară a acelui tânăr. El a fost cel prin care Duhul Sfânt a introdus înțelesul marii schimbări din cadrul acestei dispensațiuni. În acel discurs uimitor prezentat în fața conducătorilor evrei, el ne conduce înapoi la vechea dispensațiune, la istoria acelui popor, ne înfățișează totul pas cu pas, definind și descriind etapă cu etapă, aducând totul până în prezent, în Ierusalim. Și prin câteva afronturi directe îndemânatice, el spune de fapt: ”Această dispensațiune a luat sfârșit! Acum, o rânduială nouă i-a luat locul, una complet diferită. Aceasta este rânduiala cerească, spirituală! Cea care tocmai s-a terminat era pământescă, trecătoare, dar acum a luat sfârșit! Ceea ce este termporar a luat sfârșit.” Și gândiți-vă că ei erau în Ierusalim, adăpostindu-se chiar sub aripa templului, unde se aflau toți acei oameni consacrați templului și slujirii lui, iar Ștefan spune: ”Dar Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești”. (Fapte 7:48). Spuneți un asemenea lucru în public, din biserica Sf. Petru din Roma sau chiar din biserica Sf. Pavel din Londra, afirmați un asemenea lucru! Veți vedea ce vor spune conducătorii bisericii. Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești! El vorbea de schimbarea dispensațiunii, de caracterul complet diferit al lucrurilor, el a rostit acea schimbare. Nu-i de mirare că au început să scrâșnească din dinți împotriva lui. Și l-au omorât cu pietre pe Ștefan, care chema Numele Domnului Isus, și ei au spus: ”Nu vrem nimic din toate acestea. Vom termina cu această învățătură.” În timp ce ei aruncă pietrele nimicitoare în acest tânăr - care vede cerurile deschise și pe Isus, Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu - ei au crezut că terminaseră cu el. Dar chiar în același moment, Duhul Sfânt convinge inima altui tânăr care se învoise la moartea lui Ștefan și, care foarte curând după aceea, avea să răspândească din plin în toată lumea revelația măreață.
Rămânem uimiți! Puteți vedea aici puterea minunată și ingeniozitatea infinită a Duhului Sfânt. Acel tânăr, care după acest incident a ajuns să experimenteze foarte curând - nemărginita mărime a puterii Sale - scrie aici despre acea experiență și se roagă ca toată biserica să ajungă la cunoașterea ei. Când permitem acestui om, acestui exemplu de putere să ne prezinte ce a însemnat pentru el acea putere, așa cum a spus în afirmația bogată din scrisoarea către Efeseni, observăm că el atribuie totul Duhului Sfânt, Duhului de descoperire: ”Ca El să vă dea un duh de revelație ca să puteți cunoaște care este nemărginita mărime a puterii Sale.” (Efes.1:18-19). ”Dar voi veți primi putere când Duhul Sfânt Se va pogorî peste voi.” (Fapte 1:8). Prin același Duh - când Îi permitem să ne vorbească despre această putere, primul lucru care ne izbește sau de care ne izbim este o tulburare completă! Acesta este efectul tulburător al revelației. Priviți din nou la afirmația bogată, aici nu avem de-a face cu Efeseni 1 și nici cu rugăciunea lui Pavel, ci cu propoziția: ”ca să puteți cunoaște bogățiile slavei moștenirii Lui în sfinți”. Bogățiile slavei moștenirii Lui în sfinți! Dacă el ar fi pus invers această afirmație, nu am fi avut nici un fel de probleme: bogățiile slavei moștenirii noastre în El. Acest lucru nu este greu de priceput! Putem înțelege o asemenea afirmație! Dar un om îndrăznește să vorbească despre bogățiile slavei moștenirii Lui în mine? În voi? Presupuneți că aceste cuvinte vă sunt adresate personal: ”Ca să puteți cunoaște care sunt bogățiile slavei moștenirii Lui în voi.” Ce ați spune? Ați spune: ”Ascultați, ascultați! Despre ce tot vorbiți? Despre ce vorbești omule? Nici măcar nu mă cunoști. Dacă m-ai cunoaște nu ai vorbi cu mine în felul acesta. Du-te și spune altcuiva mesajul tău. Poate găsești pe alții cărora le poți spune așa ceva, dar nu-mi spune mie un asemenea lucru! Tu nu cunoști depravarea mea - nu cunoști depravarea naturii mele. Tu nu știi ce știu eu despre mine însumi, despre inima mea, despre păcătoșenia mea. Dacă ai știi câtuși de puțin, ai închide cartea, ai pleca și ai zice: ăsta nu-i omul potrivit!” Bogățiile slavei moștenirii Lui în acel bărbat? În acea femeie? ”Tu nu cunoști toată înfrângerea suferită în urma luptelor și a lucrării din viața mea! Nu știi cum mi-am murdărit viața și am eșuat, cum mereu și mereu forțele răului au preluat conducerea și am ajuns un caz nenorocit, o victimă patetică în lupta aceasta. Tu nu cunoști istoria secretă a înfrângerilor mele. Dacă ai ști, nu mi-ai spune mie așa ceva! Tu nu cunoști sărăcia vieții mele spirituale. Dacă ai cunoaște câtuși de puțin cine sunt, ai ieși imediat afară, în căutarea altcuiva căruia să i te adresezi.” Bogățiile slavei moștenirii Lui în acest om?
Apostolul vorbește la superlativ, spune niște lucruri extraordinare, lucruri imense cărora nu le puteți face față, nu puteți rămâne cu brațele încrucișate înaintea lor. Puteți spune doar: dacă toate aceste lucruri sunt adevărate, ele trebuie să fie valabile doar pentru acei oameni mai buni ca mine. În nici un caz nu pot fi adevărate în cazul meu. Eu nu pot ajunge la așa ceva. Sunt mult prea înalte pentru mine, toate laolaltă pur și simplu mă depășesc. Bogății? Și eu sunt atât de sărac! Eu sunt un cerșetor! Și tu vorbești de bogățiile slavei moștenirii Lui în mine? Slavă pentru El - în mine? Zilnic mi-e rușine de cine sunt. Atitudinea față de mine însumi este cu atât mai mult: ”Mi-e scârbă de mine, mă proștern în praf și cenușă.” Aceasta nu este o smerenie oarbă, ci expresia autentică a unei inimi care nu cunoaște depravarea naturii lui. ”Doamne, ai milă de mine, păcătosul!” Și tu, îmi vorbești de bogățiile slavei moștenirii Lui? Vedeți, suntem copleșiți și tulburați! Aproape paralizați! Dar acestea sunt cuvintele lui. Stau scrise în Cartea Sfântă! Aceasta este Scriptura! Observați? Trebuie să înaintați! Doar în felul acesta se pregătește calea pentru ceva. Doar așa ajungeți la următorul lucru care este: ”nemărginita mărime a puterii Lui față de noi.” Nemărginita mărime a puterii Lui față de sărăcia mea, față de rușinea mea, față de tot - nemărginita mărime a puterii Lui! Ca voi să o cunoașteți!
Această afirmație schimbă întreg tabloul, nu-i așa? Cu toții recunoaștem că nimic altceva nu ne va ajuta decât nemărginita mărime a puterii Lui. Iar puterea este aici: ”Dar voi veți primi putere când Duhul Sfânt Se va pogorî peste voi.” Așa cum am spus în seara aceasta, iată al doilea motiv pentru care am citit textul, Domnul Isus a spus: ”Când Duhul va veni, El vă va călăuzi în tot adevărul.” (Ioan 16:13). El vă va revela, Duhul Sfânt vă va face să cunoașteți înțelesul spuselor lui Isus Cristos. El vă va face să cunoașteți ce nu cunoașteți acum. Vă va face să cunoașteți! Așa s-a rugat și apostolul Pavel: ”Ca să cunoașteți care este nemărginita mărime a puterii Lui față de noi”. Dacă acest lucru există, dacă este valabil, dacă este adevărat, atunci imaginea se schimbă de la o situație neajutorată, la o situație plină de nădejde extraordinară! Atunci este posibil ca din această grămadă de gunoi, din această cenușă, să răsară bogățiile, slava moștenirii Lui. Cum? Nu știu! Dar așa spune! Există putere trimisă de la Dumnezeu pentru a împlini acest lucru în voi și în mine!
Nu am de gând să merg pas cu pas prin acest text și să vă explic lucrurilor cuprinse acolo. Dar acest om a fost un exemplu al celor scrise aici. Poate credeți că era un om minunat înainte de convertire și într-o oarecare măsură, poate că era un om de treabă. Dar nu-l puteți citi pe Pavel, după convertirea lui, fără să observați impresia proastă pe care o avea despre el. Vorbea despre el ca fiind ”cel mai mic dintre toți sfinții”. ”Eu nu sunt vrednic să mă numesc apostol”. ”Sunt nevrednic să port numele de apostol; cel mai neînsemnat dintre toți sfinții pentru că am prigonit biserica”. (1 Cor. 15:9). Pavel n-a scăpat niciodată de această impresie proastă cu privire la el. Nu, niciodată n-a scăpat de ea! Era ca și un ghimpe care a rămas în Pavel până la moarte. Ce fel de om a putut să fie! Ce a putut să iasă din el! Niciodată nu s-a iertat pentru ce făcuse, nu a putut depăși ce săvârșite. A fost o rană mereu deschisă în sufletul lui! Citiți din nou istoria lui. Repet: el avea o opinie foarte proastă despre el însuși. Cu adevărat, avea o impresie foarte proastă! Cel mai mic dintre toți sfinții! Dar în comparație cu această stare a lui, se aflau bogățiile slavei moștenirii Lui; da, în cel mai mic dintre toți sfinții. Cum? Nemărginita mărime a puterii Lui față de noi – față de noi! Pavel cere cunoașterea acestei puteri prin experiențe, știind prea bine cine fusese el înainte. Ca toți sfinții să poată cunoaște acea putere, să o cunoască! ”Ca să cunoașteți!”, spune el.
Dragi prieteni, există un lucru referitor la putere și anume: nu puteți niciodată să o cunoașteți decât în practică. Puteți vorbi despre putere, puteți avea tot felul de idei despre putere, dar nu puteți s-o cunoașteți cu adevărat, decât în practică, având o trăire lăuntrică a ei. Noi deținem teoria puterii, dar aceasta nu înseamnă cunoașterea puterii. Cu mult timp în urmă când m-am întors din ultima vizită în America, v-am spus o istorisire pe care o voi repeta, poate ați uitat-o. Cred că se potrivește foarte bine cu cele ce vreau să spun acum. Eram la o conferință și unul din ceilalți vorbitori era fiul unui slujitor al lui Dumnezeu, bine cunoscut în America. Auzisem și citisem mult despre el și eram foarte încântat să-i întâlnesc fiul și să întreb, întocmai cum împăratul l-a întrebat pe Elisei despre lucrările lui Ilie, mai multe lucruri personale despre acest mare slujitor al lui Dumnezeu. Și fiul său mi-a spus foarte multe lucruri. Printre ele era și această istorisire: tatăl său era foarte interesat de indienii americani dintr-o anumită regiune. Guvernul era nerăbdător ca acea regiune a indienilor să fie dezvoltată, modernizată, echipată cu toate utilitățile moderne ale civilizației, să aibă o viață modernă! Ei au întrebat pe acest om, care ar putea fi modul cel mai bun de introducere a acestor facilități în mijlocul unui popor atât de neștiutor, suspicios, neîncrezător, nepregătit să accepte vreun lucru din partea lor; voiau să fie siguri de ce urmau să facă. Omul a spus: ”Cred că singura cale prin care vor accepta toate acestea este de a chema câțiva dintre cei mai de frunte și mai inteligenți indieni, de a-i aduce în oraș pentru a fi expuși vieții de aici și de a-i lăsa să vadă cum merg lucrurile printre noi.” Ei i-au spus: ”În regulă, nu doriți să mergeți și să găsiți acei oameni?” Așa că el s-a dus în acea regiune indiană, a stat o vreme acolo, i-a urmărit, a vorbit cu ei, până a întâlnit un indian care avea trecere în fața celorlalți, care părea să aibă ceva mai multă cunoștință și care era cel puțin, binevoitor să vină și să se lămurească în privința lucrurilor. Așa că indianul l-a însoțit într-un oraș mare, la un hotel american modern. Era seara târziu, se înnopta rapid. Cum au intrat în cameră cel care-l conducea pe indian, a pus mâna pe întrerupător și a aprins lumina. Indianul a fost șocat. ”Cum s-a întâmplat un asemenea lucru? Ce ai făcut?” El a spus: ”O, pur și simplu am pus degetul pe acel buton mic de-acolo.” ”Nu cred așa ceva! Nu cred un asemenea lucru! Vrei să-mi spui că toată această putere a venit din acel buton mic? Nu trebuie decât să apeși pe acel buton și lumina se aprinde? Eu nu cred așa ceva!” ”Foarte bine”, i-a răspuns omul! ”Stinge lumina” și indianul a stins-o. ”Suie-te pe masă!” Și a scos becul din fasung. ”Acum, pune-ți degetul în interiorul fasungului.” Omul s-a dus la ușă și a aprins întrerupătorul. În clipa următoare, indianul se ridica cu greu din colțul camerei, tremurând și contuzionat. Omul i-a spus: ”Acum crezi?” ”O, da, acum cred! Acum cred!”
Poate că există și ceva umor în această istorisire, dar înțelegeți ce vreau să spun? Nu cunoașteți puterea decât în practică. Această Putere nu este o doctrină, o terorie, un subiect sau o temă. Această putere este o Persoană! Duhul Sfânt nu este un subiect de discuție în Biblie sau o doctrină a Bisericii. Duhul Sfânt este o Peroană vie și o experiență. Desigur, diferența în ce privește adevărul experienței noastre și cea a indianului este tocmai aceasta: puterea nu lucrează cu noi în felul acesta. Această putere nu vine dintr-o dată asupra noastră, nici nu ne azvârle încolo și încoace sau lucruri de genul acesta, pentru ca noi s-o putem simți. Dar dragi prieteni, dacă trăiți destul de mult pe acest pământ și unii din voi ați ajuns la o vârstă înaintată, atunci ați luat cunoștință cu forțele imense care se luptă împotriva vieții creștine. Cât sunt de înspăimântătoare forțele acestei lumi, forțele puterii întunericului – și acesta nu este deloc un cuvânt exagerat - cât de înspăimântătoare sunt forțele care se luptă împotriva a tot ce este Cristos în acest univers! Cunoașteți în viața voastră ceva din ce vă spun? Dacă cunoașteți, atunci nu este decât minunea nemărginitei Sale puteri că sunteți creștini astăzi și că ați continuat să mergeți pe cale până acum! Pavel spune astfel: ”Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta.” (Fapte 26:22). El putea spune altfel: ”Dacă nu ar fi fost ajutorul lui Dumnezeu nu aș fi fost astăzi unde sunt.” Cunoașteți și voi lucruri de genul acesta? Ce anume v-a păzit? Ce se află în spatele înaintării voastre în ciuda eului vostru? Căci înaintați în ciuda eului vostru. Înaintăm în ciuda eului noastru. O, nu! Dacă lucrurile ar fi fost lăsate după noi, ce am fi făcut? Nici n-am îndrăzni să ne gândim. În ciuda tuturor forțelor rele din acest univers, concentrate împoriva celui mai mic lucru din Isus Cristos, noi totuși înaintăm! Nu simțim acest lucru. Ci dimpotrivă, de cele mai multe ori ne simțim slăbiciunea, ne simțim propria slăbiciune și neajutorare. Poate ne întrebăm dacă vom fi vreodată în stare să continuăm. Dar iată-vă ajunși aici. Aceasta este realitatea! Această putere nu este asemenea puterii pe care a întâlnit-o indianul - care vine dintr-o dată, șocând. Este o putere măreață care lucrează în noi zi de zi și care ne ține pe cale. ”Ca să cunoașteți nemărginita mărime a puterii Lui!”
Dar există o punte. Exită o punte între tot ce suntem noi și ceea ce nu suntem. Asemenea cuvinte ne produc consternare, uimire, chiar îndoială. Există o punte între tărâmul nostru și nemărginita mărime a puterii Lui. Care este acea punte? ”Față de noi, care credem.” Cele două sunt unite și legate prin acel cuvânt: ”a crede”! Recent, am fost foarte captivați de isprăvile extraordinare ale tehnologiei: râul St. Lawrence, leagă Oceanul Atlantic de Marile Lacuri – și nu știu dacă vă dați seama cât de mari sunt acele lacuri; căci ați putea arunca în ele Insulele Britanice, nu ați ști unde au dispărut - dar acel râu a fost canalul prin care s-a realizat unirea celor două. Iar pentru a fi folosit cu eficiență, i-au făcut o spărtură. Într-o parte se afla oceanul; în cealaltă parte lacul uriaș. Între cele două se afla canalul, care l-au păstrat o vreme, pentru a lucra la duct și albie; au păstrat această barieră pentru a stăvili apele în vreme ce lucrarea continua. Apoi a venit și ziua când bariera a fost dată la o parte, spărtura, reținerea de ape a fost înlăturată. Iar când nu a mai fost nici un obstacol, plinătatea celor două s-a întâlnit.
Poate și noi avem bariere care ne țin de-o parte de această plinătate neexperimentată, necunoscută, neîmplinită, ineficientă - bariera necredinței. Bariera ne-credinței! Această plinătate este pentru noi, doar pentru noi cei care credem. Pentru cei care cred. ”Ca să cunoașteți care este nădejdea chemării Lui”. Și vă veți bizui pe această nădejde întreaga veșnicie. Căci de-a lungul veșniciei ni se va cere să arătăm ce înseamnă nădejdea chemării Lui, care sunt bogățiile slavei moștenirii Lui în sfinți și care este nemărginita măsură a puterii Lui față de noi. Oceane vaste; plinătate măreață! Iar noi nu avem parte de ele pentru că nu credem! Suntem în așteptarea înlăturării stăvilarului. Dar toate sunt pentru noi, cei care credem.
Nu mai avem ce spune. Putem spune doar: ”Doamne ajută necredinței noastre! Ajută necredinței noastre!” Dar, care este răspunsul Domnului? ”Dar voi veți primi putere când Duhul Sfânt Se va pogorî peste voi.” Cât de important este ca noi să primim Duhul Sfânt, să dăm Duhului Sfânt locul care I Se cuvine! Căci locul Lui este cel al Domniei. Pavel spune: ”Căci Duhul este Domn; şi unde Duhul este Domn, acolo este libertate, eliberare”. (2 Cor. 3:17). Fie ca și noi să primim această credință eliberatoare, care revelează și discerne lucrurile! Nu prin simțurile noastre și nici prin puterea conștiinței noastre! Există întotdeauna un paradox în această privință. Dacă un om vorbește în felul acesta, făcând referire mereu la nemărginita mărime a puterii Lui, potrivit puterii care lucrează în noi și așa mai departe – și același om vorbește la fel de mult despre slăbiciunile personale, acela este un paradox. Nu, această putere lucrează mai profund decât conștiința noastră, mult mai profund decât conștiința noastră. Ea este la lucru când noi suntem cel mai puțin conștienți de ea. Duhul Sfânt Își continuă lucrarea chiar și atunci când ne temem de cine suntem noi. Iar când voi și eu ne vom afla în cele din urmă în prezența Domnului – când vom fi asemenea Lui pentru că Îl vom vedea așa cum este - nu va mai fi nimic de spus decât: ”Aceasta este nemărginita măreție a puterii LUI, a puterii LUI.”
[ Capitolul anterior ]
[ Cuprins
]
[ Următorul capitol ]
|