Aș vrea să așez o temelie pentru meditația noastră luată din Cuvântul lui Dumnezeu, alcătuită din mai multe pasaje.
Galateni 3: 13, 14 : ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn" . Pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Cristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.”
Pe scurt, versetul sună așa: Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii așa încât peste neamuri să vină binecuvântarea lui Avraam, în Cristos Isus, adică noi să primim Duhul făgăduit, prin credință.
Versetul 26: ”Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Cristos Isus.”
Galateni 4: 5, 6, 7: ”Ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: "Ava", adică: "Tată!" Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.”
1 Ioan 3: 1,2 : ”Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.”
Romani 8: 16: ”Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”
Versetul 21: ”creația va fi și ea izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.”
Romani 9: 8, 9: ”Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: "Pe vremea aceasta Mă voi întoarce şi Sara va avea un fiu."
Uneori este folositor chiar de la bun început, să afirmăm în mod concret la ce anume vom medita, ce anume vom discuta și cu ce anume ne vom ocupa. Nu medităm la această temă pentru că ne aflăm în preajma sărbătorilor, ci pentru că eu cred că Domnul ne-a condus astfel.
Ne vom ocupa de marea criză de la Rusalii și de semnificația imensă a Duhului Sfânt.
Va fi greu să supra-subliniem importanța Duhului Sfânt.
Am auzit atât de multe lucruri, poate știm atâtea încât chiar menționarea acestui subiect nu ne mai atinge așa cum ar trebui. Poate că avem nevoie acum de o adiere proaspătă peste tot ce știm, peste familiaritatea noastră. O, acea bucurie deosebită și caracteristică care vine odată cu adierea prospețimii peste ceea ce este învechit și familiar! Presupun că cei mai mulți dintre voi știți despre ce vorbesc. Poate că toată viața noastră sau poate ani întregi ne-am familiarizat cu anumite subiecte, cu anumite pasaje, cu anumite lucruri. Și apoi ne întâlnim cu cineva care nu a văzut nimic din toate acestea, să zicem un prieten, iar când îi spunem cutare și cutare lucru, îi descriem anumite lucruri, îi relatăm anumite istorisiri, putem vedea pe fața lui prospețimea aprecierii. Și atunci lucrurile vechi ajung noi pentru noi. Iar când le explicăm altora, când ne aflăm sub inspirația bucuriei lor chiar și noi ajungem să vedem lucruri pe care nu le-am văzut înainte. Poate mulți dintre noi au fost foarte împovărați de multe ori. Iar apoi am întâlnit pe cineva care nu a mers pe calea pe care noi am mers. Datorită bucuriei și plăcerii lor, a extazului lor am fost surprinși, poate chiar puțin rușinați deoarece noi nu am ajuns să vedem lucrurile atât de clar ca și ei sau pur și simplu lucrurile și-au pierdut adevărata atracție în ochii noștri. Și totuși s-au învechit! Nu simțiți, dragi prieteni, că lucrurile lui Dumnezeu trebuiesc salvate de familiaritate?
Să spunem că ați fi în întregime străini de creștinism, străini de Biblie și ați fi foarte neliniștiți să aflați semnificația creștinismului și a Bibliei, v-ar preocupa cu adevărat acest lucru și începeți cu toată sârguința, cu toată seriozitatea și cu toată atenția să citiți Noul Testament. Iată un sfat util pe care vi-l sugerez: încercați să uitați tot ce știți și imaginați-vă că nu ați citit niciodată ce citiți acum. Faceți acest lucru ca și când l-ați face pentru prima dată. Încercați! Veți descoperi o adevărată valoare! Să presupunem că ați făcut acest lucru pentru prima dată. Care credeți că ar fi lucrul care v-ar atrage atenția mai pre sus de orice altceva? Aveți în mână Noul Testament din care ați citit cu grijă și atenție Evangheliile, v-ați găsit purtați de acea viață însuflețită din Faptele Apostolilor și apoi, până la sfârșit căutați să rămâneți cu o impresie distinctă. Care credeți că ar fi aceasta? Vă sugerez, dragi prieteni următoarea impresie: desigur, toată cartea pe care ați citit-o vorbește despre o singură persoană și anume Isus. Acel Isus a trăit pe pământ pentru o vreme, a învățat, a umblat, a fost trimis la moarte, dar peste tot această Carte afirmă că Dumnezeu L-a înviat din morți. Aceasta este tema vrednică de reținut: Dumnezeu L-a înviat din morți. Dar asta nu-i tot! Această carte este vie pentru că prin puterea Duhului Sfânt, învierea lui Isus a devenit o experiență vie în oamenii interesați de ea. Duhul lui Dumnezeu a făcut aceasta o realitate vie în viețile multora și ei sunt în continuă creștere, bărbați și femei. Pentru ei, Duhul Sfânt nu a fost doar o temă și un subiect doctrinal al adevărului, care poate fi discutat și argumentat, ci a fost o realitate. Ei au trăit realitatea învierii lui Isus. Văd că nu sunteți prea impresionați! Această realitate nu vă atinge prea mult deoarece sunteți atât de familiari cu ea! Dar aceasta este realitatea! Atingeți-vă de această realitate și v-ați atins de marea semnificație a Duhului Sfânt!
Creștinismul este zidit pe aceste două temelii: Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți și Duhul Sfânt face această înviere o realitate în viețile credincioșilor. Isus a înviat, iar Duhul Sfânt a fost trimis - două mari temelii ale creștinismului. Acestea ne duc desigur pe un tărâm foarte vast. Veți vedea că ele au și aspecte ce țin de trecut: de la nașterea Lui până la moartea Lui pe cruce, Duhul Sfânt a suflat plinătate de viață peste Isus. Duhul Sfânt este Cel care explică totul în viața lui Isus. Nu vom ajunge niciodată să cunoaștem valoarea și esența vieții Domnului Isus, de la nașterea Sa până la moartea Sa pe cruce, fără ca Duhul Sfânt s-o traducă, s-o explice și s-o facă o realitate în noi. Întruparea lui Cristos fără prezența Duhului Sfânt, adică umblarea Lui, învățătura Lui, lucrarea Lui, moartea Lui, nu este nimic mai mult decât o istorisire trăită cândva pe pământ, puțină istorie și biografie.
Duhul Sfânt este indispensabil pentru înțelegerea venirii Domnului Isus și pentru trăirea Lui pe acest pământ. De ce a venit? De ce? Cu ce scop a fost aici? De ce a trăit, de ce a lucrat, de ce a învățat pe alții, de ce a murit? Datorită unui singur motiv, puteți răspunde în multe feluri, dar scopul atotcuprinzător a fost: de a aduce omul înapoi într-o unire vie, conștientă cu Dumnezeu.
Iată scopul care deține semnificația vieții Domnului Isus și a morții Sale. O unire vie și conștientă a omului cu Dumnezeu! Observați, vă rog, că aceasta este deosebirea creștinismului de toate celelalte religii ale acestei lumi. O unire vie, conștientă, o părtășie strânsă cu Dumnezeu!
Dar, dacă nu acesta este motivul venirii Sale, atunci umblarea, lucrarea, învățătura și moartea Sa au fost zadarnice până la venirea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este Cel care a făcut din viața lui Isus o realitate. Așa că dacă Duhul Sfânt nu ar fi venit, Isus S-ar fi născut în zadar, ar fi trăit în zadar, ar fi învățat pe alții în zadar, ar fi lucrat în zadar, ar fi murit în zadar. De aceea, iată marea importanță a semnificației Duhului Sfânt: ”Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi”.
Viața lui Isus Cristos nu ne va atinge dacă Duhul Sfânt nu locuiește în noi. Și primul lucru pe care-l face real Duhul Sfânt în noi este scopul venirii lui Cristos: ”Duhul lui Dumnezeu mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Dacă aceasta nu înseamnă o legătură vie, conștientă cu Dumnezeu, atunci ce înseamnă? ”Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru”. Imediat ce am primit Duhul Sfânt, semnificația venirii lui Cristos ajunge pentru noi o realitate. Adică, ce este adevărat în cazul vieții Domnului Isus, este adevărat în viața noastră. Nu există o cunoaștere reală a Domnului sau o umblare adevărată cu El până ce Duhul Sfânt nu este în noi.
În strângerile din această dup-amiază am subliniat un verset din pasajele citite. Ar mai putea fi adăugate și altele. De exemplu în 1 Ioan:”Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Copii ai lui Dumnezeu! Și suntem copii ai lui Dumnezeu! Știți că aceasta este o afirmație fundamentală în ce privește legătura noastră cu Domnul Isus și anume că, prin credința în El, avem dreptul să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Avem dreptul să fim copii ai lui Dumnezeu! De aceea a venit El! De aceea a venit! Pentru a constitui această familie spirituală, cerească: copii ai lui Dumnezeu și fii ai lui Dumnezeu! Aceasta este ținta! Spunând această afirmație, dragi prieteni, vom permite cărții care se ocupă de venirea Duhului Sfânt, de ziua Rusaliilor, să ne poarte în vechime.
Știți că Biblia este o carte plină de crize, adică idei care conțin diferite trăsături. Cuvintele criză și critic au aceeași rădăcină. ”Critic” este o persoană care se ocupă de un subiect și care arată diferențe, arată puncte de vedere și de interpretare diferite cu privire la subiectul respectiv. Iar criza reprezintă momentul culminant când lucrurile se schimbă și după aceea urmează ceva diferit. Biblia este o carte a crizelor. În Biblie există patru mari crize și printre cele patru mari crize există altele mai mici.
Prima mare criză este cea de la creație. Cu adevărat, aceea a fost o criză! Aceea a fost intervenția lui Dumnezeu față de un scop anume, intervenția lui Dumnezeu față de vanitate, față de ce era gol și pustiu, față de ce nu avea scop și semnificație, față de ceva ce nu slujea unui scop anume.
”Pământul era pustiu și gol”. Și Dumnezeu intervine. Aceasta a fost prima criză. Ce a urmat? Este destul de evident ce a urmat.
Cea de-a doua mare criză este criza răscumpărării. Dumnezeu intervine din nou pentru a răscumpăra.
Cea de-a treia criză a fost cea de la Rusalii. Aceasta era intervenția plinătății spirituale în ciuda aparențelor. Acum are loc prezentarea a ceea ce este adevărat și complet față de ce fusese doar simbolic și segmentat. Cuvântul ”complet” sau ”plinătate” întotdeauna este asociat cu Duhul Sfânt. La Rusalii, intervenția cerească a avut loc în vederea plinătății spirituale. Aș putea exinde subiectul: fără-ndoială că vă gândiți la Duhul Sfânt și la cele șapte biserici. Iată plinătatea spirituală! O intervenție măreață a plinătății cerești în ziua Rusaliilor!
Apoi, cea de-a patra mare criză este a doua venire a Domnului. Aceasta va fi intervenția pentru restaurarea universală și revenirea la forma inițială. Există multe aspecte aici, dar aceasta este cea de-a patra criză pe care o așteptăm.
Acum, observați că în prim-planul fiecărei crize Se află Duhul Sfânt.
Duhul Lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. El a fost agentul și energia creației.
Tot ce a avut de-a face cu criza răscumpărării s-a aflat în mâinile Duhului Sfânt. Răscumpărătorul a fost născut din Duhul. Răscumpărătorul a fost uns cu Duhul Sfânt. Răscumpărătorul S-a dat pe Sine lui Dumnezeu fără pată prin Duhul Veșnic. În toată lucrarea de răscumpărare Duhul Sfânt a fost energia, puterea, motorul, tutorele.
Fără-ndoială, cea de-a treia criză, a Rusaliilor, se afla în mâinile Duhului Sfânt. El a preluat controlul asupra oricărui lucru în acel moment. Chiar și Domnul Isus a specificat foarte, foarte clar că nimic nu trebuia făcut, nici măcar nu trebuia încercat a se predica până la venirea Duhului. El a dat porunci. Luca spune: ”după porunca pe care o dăduse Isus”. Care era porunca Lui? ”Așteptați până ce va veni El” (Duhul Sfânt). Aceasta era porunca! Nici un pas înainte! Nici un fel de încercare! Duhul Sfânt a venit și a luat în mâinile Sale conducerea!
Și la fel va fi și la ultima criză, la venirea Lui din nou! Venirea din nou a Domnului va fi atunci când Duhul Sfânt își va fi terminat lucrarea în acest veac. Atunci, El își va fi terminat lucrarea Lui. El își va fi născut acei fii care vor fi arătați în slavă. El își va fi dus la îndeplinire creșterea spirituală și desăvârșirea spirituală, El își va fi terminat lucrarea în Mireasă și o va prezenta Mirelui! Deci, finalul cărții Apocalipsa este ”Duhul și Mireasa spun: Vino!”
Duhul Sfânt Se află în fiecare aspect al planului divin. Dar când am spus acest lucru, despre cele patru mari crize și despre cele mai mici, ce rămâne în permanență la orizont? Desigur, la orizont se văd și multe alte ființe inteligente, ființe create care privesc și care uneori sunt agenți și instrumente în marea scenă. Dar chiar în centru se află ființa numită om! O ființă unică, o ființă deosebită, cununa creației! El se află în centrul atenției, el este centrul activităților din toate veacurile. Toată atenția cerului este îndreptată asupra lui. Din punctul de vedere al cerului, Biblia reprezintă istoria omului, preocuparea cerului față de om, interesul dinamic, măreț al cerului față de om. Din când în când vedem cerul și interesul ceresc intervenind pentru om. O istorie măreață a omului care se află în centrul atenției cerului! Cerul este preocupat de om, toate activitățile cerului au de-a face cu omul! Parcurgeți din nou Biblia în lumina acestui gând! Dumnezeu a văzut de la bun început că omul se află în centrul atenției cerului și în această privință, cerul era de partea lui Dumnezeu. Îngeri și arhangheli, sfătuitori cerești toți sunt preocupați de om. Omul atrage atenția cerului asupra sa. Este o afirmație măreață! Aceasta este afirmația autorului scrisorii către Evrei! ”În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim. Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: Ce este omul?” Nu îngerilor, ci omului! Cerul este interesat de om!
Și tot iadul este interesat de această ființă deosebită a creației lui Dumnezeu! Omul atrage atenția sistemului răutății. Totul se răsfrânge asupra omului. Acest sistem al răului reprezintă o împărăție, dar este o împărăție dezbinată. Să ne amintim că împărăția lui Satan este o împărăție dezbinată! Este dezbinată împotriva ei. Isus spune: ”Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși, este pustiită; și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăși nu poate dăinui”. Puteți vedea în ce mod contradictoriu acea împărăție a răului se răsfrânge asupra omului. Pe de o parte, vine în ajutorul omului cu atâta râvnă, hotărâre și subtilitate pentru a-l degrada, pentru a-l pune pe un nivel mai jos decât este el în realitate, pentru a-l înjosi, pentru a-l necinsti. Evoluția poate avea acest efect: jefuiește omul de demnitatea pe care o are el în ochii lui Dumnezeu. Toate istorisirile îngrozitoare ale războiului! Ce sunt acestea? Ce ar fi fost dacă nu ar fi existat? Ar fi rezultat un simț de durată al sacralității vieții omenești! Sacralitatea omenirii! Observați că acolo unde răul este foarte proeminent și Dumnezeu este respins, viața umană este foarte săracă. Sărăcia vieții omenești, lichidarea omului este la mare căutare. Pe de o parte, activitatea acestei împărății dezbinate este ca această ființă măreață, cu un destin atât de glorios să fie redusă la sărăcie, la dezonoare, la degradare; pe de cealaltă parte, în mod contradictoriu, este de a face din om ceva mai mult însă fără Dumnezeu. Omul fără Dumnezeu să ajungă ceva mai mult? Acest lucru conduce la autoapreciere, la automulțumire, la aroganță, la abilități tenace, la autoritate, la independență, la mândrie. Toate acestea locuiesc în om pentru a face din el ceva mai mult, dar fără Dumnezeu.
Distrugerea omului, dragi prieteni, distrugerea omului din punct de vedere spiritual, moral și în cele din urmă fizic este ținta acestui sistem al fărădelegii. Dumnezeu are păstrată o mare judecată, cum spune Cuvântul, pentru cei care nimicesc. Aceasta înseamnă că ei subapreciază creația Sa.
Și ce au toate a face cu Duhul Sfânt? Noi nu vom putea înțelege niciodată Rusaliile, venirea Duhului Sfânt, până ce nu vom recunoaște că doar prin venirea Duhului Sfânt și numai prin El, Dumnezeu Se ocupă de om așa cum a vrut El. Scopul facerii omului a fost ca el să fie un copil al lui Dumnezeu, omul să ajungă fiu de Dumnezeu după cum spune Cuvântul: ”să căpătăm înfierea”, pentru a ajunge asemenea chipului Fiului Său. Rusaliile ne conduc exact în acest loc: la gândul original și la scopul lui Dumnezeu în facerea omul. Și acest lucru este actualizat în permanență pentru ca voi și eu și orice bărbat sau femeie care crede, să primească Duhul Sfânt în lăuntrul lui și tot ce i-a oferit Dumnezeu în creația Sa. Până nu ajungem aici nu se realizează nimic.
Și puteți observa sau veți observa cu cât înaintăm, ce schimbare extraordinară a avut loc în om odată cu ziua Rusaliilor. Nu puteți spune că acei bărbați și femei înainte de Rusalii, erau credincioși umblării și lucrării lor alături de Domnul Isus, că umblau potrivit gândului original al lui Dumnezeu. Dar ia priviți la ei acum! Duhul Sfânt a venit și ei sunt ființe diferite! Dacă pot spune astfel, este o nouă ordine, o schimbare atât de fascinantă, în atât de multe privințe încât ei trec dintr-o împărăție în alta. Iată aici într-adevăr manifestarea înfierii, căci Însuși Fiul a intrat în această înfiere. Spun din nou, noi nu putem înțelege ce înseamnă Rusaliile până nu cunoaștem gândul lui Dumnezeu cu privire la facerea omului. Și imediat ce înțelegem acest lucru, putem vedea importanța venirii Duhului Sfânt. Orice legătură, orice activitate a Duhului Sfânt din vechea dispensațiune, toate țintesc în aceeași direcție.
În Vechiul Testament există optzeci și opt de referințe directe la adresa Duhului Sfânt. Știți voi că aceste referințe sunt doar parțiale? Ele sunt semnificative, simbolice, reprezentative pentru ceva ce urma să vină. Acum puteți vedea ceva mai mult în acel pasaj din Galateni: ”pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Cristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.” Care era acea binecuvântare? Înfierea universală în Isus Cristos. Nu-i așa? Pavel arată acest lucru foarte clar în scrisoarea sa către Galateni. Toți sunt fii ai lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Acesta era un lucru universal. Sămânța ta! Sămânța ta! ”Sămânța ta” nu înseamnă mai multe semințe, ci una singură: Cristos. Da, Cristos! Binecuvântarea vestită lui Avraam era înfierea omului în Isus Cristos. Iar acum, apostolul spune: aceasta s-a putut realiza prin darul Duhului Sfânt. Binecuvântarea avea în vedere primirea Duhului.
În cele din urmă, acest univers va fi alcătuit din oameni care sunt fii ai lui Dumnezeu. Creația geme și suferă durerile nașterii, este supusă vanității, este în așteptarea dezvăluirii fiilor lui Dumnezeu. Oameni care sunt fii ai lui Dumnezeu: ”Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” Asta ne spune Ioan. Iar Pavel întărește ce spune Ioan: suntem predestinați să fim după chipul și asemănarea Fiului Său. Vom fi ca El!
Lucrarea Duhului Sfânt este terminată în noi atunci când ajungem asemenea Fiului lui Dumnezeu. De asta se ocupă El acum! Aducerea fiilor la nașterea din Duhul! El îi educă ca pe niște fii: ”Dumnezeu Se poartă cu noi ca și cu niște fii.”
Desăvârșiți prin înfiere! Dragi prieteni, doresc ca aceste afirmații să vă miște așa încât să intrați în posesia acestor realități! Să nu dețineți doar o învățătură, un adevăr! Este unul dintre lucrurile cele mai minunate revelate din universul lui Dumnezeu. Acesta este harul! Aceasta este îndurarea! Aceasta este puterea! Aceasta este înțelepciunea! Tot ce este din Dumnezeu, Dumnezeul Atotputernic, Atotînțelept, Atotcunoscător, Atotîndurător se concentrează asupra acestui lucru: ducerea multor fii la slavă! Întregul univers este preocupat de acest lucru!
În această dup-amiază vom lua cunoștință cu înțelesul măreț al Rusaliilor. O, cât de mult limităm Rusaliile! Cât de greșit punem accentul! Desigur, cu cele mai bune intenții! O, de am vedea corect marea importanță a Duhului Sfânt! Noi punem accentul într-un singur loc: doar asupra acelor trăsături unice ale Duhului. Accentul corect și toate trăsăturile Sale se concentrează asupra acestui lucru: de la facere și până la încheierea tuturor lucrurilor, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu Se ocupă de un singur lucru – alcătuirea unei familii pentru Dumnezeu, o familie care seamănă cu Fiul Său. Acest lucru explică totul și toate tratativele Sale cu noi!
Fie ca Domnul să scrie adânc în inimile noastre scopul Său!