Aș vrea să așez o temelie pentru meditația noastră luată din Cuvântul lui Dumnezeu și alcătuită din mai multe pasaje.
Galateni 3: 13, 14 : ”Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn" . Pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Cristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.”
Pe scurt, versetul sună așa: Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii așa încât peste neamuri să vină binecuvântarea lui Avraam, în Cristos Isus, adică noi să primim Duhul făgăduit, prin credință.
Versetul 26: ”Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Cristos Isus.”
Galateni 4: 5, 6, 7: ”Ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: "Ava", adică: "Tată!" Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.”
1 Ioan 3: 1,2 : ”Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.”
Romani 8: 16: ”Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”
Versetul 21: ”creația va fi și ea izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.”
Romani 9: 8, 9: ”Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: "Pe vremea aceasta Mă voi întoarce şi Sara va avea un fiu."
Uneori este folositor chiar de la bun început, să afirmăm în mod concret la ce anume vom medita, ce anume vom discuta și cu ce anume ne vom ocupa. Nu medităm la această temă pentru că ne aflăm în preajma sărbătorilor, ci pentru că eu cred că Domnul ne-a condus astfel. Ne vom ocupa de marea criză de la Rusalii și de semnificația imensă a Duhului Sfânt. Ar fi greu să subliniem în mod exagerat importanța Duhului Sfânt. Am auzit atâtea, poate știm atâtea încât chiar menționarea acestui subiect nu ne mai atinge așa cum ar trebui la fiecare aducere aminte. Poate că ce avem nevoie cel mai mult acum este un simțământ proaspăt cu privire la familiaritatea noastră în privința lucrurilor pe care le știm. O, acea bucurie deosebită și caracteristică care vine odată cu simțământul prospețimii peste ceea ce este învechit și familiar! Presupun că mulți dintre voi știți despre ce vorbesc când mă refer la familiaritatea nostră față de anumite scene, anumite locuri, anumite asociații; poate că am fost familiari cu ele toată viața noastră sau timp de mulți ani. Și apoi ne uităm la cineva care nu a văzut nimic din toate acestea. Ne uităm la un prieten, iar când îi spunem cutare și cutare lucru, când îi relatăm istoria cutare și cutare, putem vedea pe fața lui prospețimea aprecierii, vedem cum lucrul acela vechi devine nou pentru noi. Da, începem să vedem lucruri pe care nu le-am văzut înainte atunci când le arătăm altora. Iar în spatele inspirației bucuriei lor există ceva cu totul nou. Este adevărat, nu-i așa? Unii dintre noi am fost doborâți la pământ atât de multe ori, iar apoi întâlnim pe cineva care nu a mers deloc pe calea pe care noi am mers. Datorită bucuriei și plăcerii lor, aproape a extazului lor am fost surprinși, poate chiar puțin rușinați deoarece noi nu am ajuns să vedem lucrurile atât de clar ca și ei sau pur și simplu lucrurile și-au pierdut adevărata atracție în ochii noștri. Și totuși s-au învechit!
Nu simțiți, dragi prieteni, că lucrurile lui Dumnezeu trebuiesc salvate de familiaritate? Să spunem astfel: dacă voi și cu mine am fi absolut străini de creștinism, de Biblie și am fi foarte neliniștiți să aflăm semnificația creștinismului și a Bibliei, am fi preocupați cu adevărat de cunoașterea acestui lucru, am începe cu toată sârguința, seriozitatea și atenția să citim Noul Testament – aici, fac o paranteză, vă sugerez un lucru foarte folositor - încercați să uitați că știți ceva din această carte și și imaginați-vă că n-ați citit-o niciodată. Faceți acest lucru ca și când l-ați face pentru prima dată. Încercați! Veți descoperi o adevărată valoare! Presupunând că ați făcut acest lucru pentru prima dată, care credeți că ar fi lucrul care v-ar atrage atenția mai pre sus de orice altceva? Dacă v-ați ocupat de Noul Testament cu grijă și l-ați citit cu atenție, apoi ați citit Evangheliile, dacă v-ați găsit purtați de acea viață însuflețită din Faptele Apostolilor și apoi, ați parcurs scrisorile și încheierea, căutând să rămâneți cu o impresie distinctă, care credeți că ar fi aceasta? Vă sugerez, dragi prieteni următoarea impresie: desigur, toată cartea vorbește de o singură persoană pe nume, Isus. Acel Isus a trăit pe pământ pentru o vreme, a învățat, a lucrat și apoi a fost omorât. Dar această Carte afirmă peste tot că Dumnezeu L-a înviat din morți. Acesta este lucrul de seamă care se vede pe fiecare pagină. Dumnezeu L-a înviat din morți. Dar aceasta nu-i tot! Această carte este vie deoarece prin învierea lui Isus din morți a devenit o experiență vie în oamenii interesați de ea, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Nu sunteți de acord că acesta ar fi lucrul care v-ar impresiona cel mai mult ca fiind străin de povestire și de cartea citită? Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți iar Duhul lui Dumnezeu a făcut aceasta o realitate vie în viața unei mari mulțimi de oameni, o mulțime de bărbați și femei în continuă creștere. Pentru ei, Duhul Sfânt nu a fost doar o temă, o doctrină și un adevăr care poate fi discutat și argumentat, ci a fost o experiență vie. Au avut experiența lui Isus care deși murise, a fost înviat din morți.
Dar trebuie și voi să aveți această experiență, văd că nu sunteți foarte impresionați, nu sunteți mișcați ca fiind ceva minunat căci sunteți atât de familiari cu ea! Dar așa stau lucrurile! Atingeți-vă de această realitate și ați găsit cheia secretă: minunata semnificație a Duhului Sfânt! Desigur, există mult mai multe de spus decât ce am spus eu aici. Creștinismul este zidit pe aceste două lucruri. Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți și Duhul Sfânt face aceasta o realitate în viețile credincioșilor. Isus este viu, Duhul Sfânt este trimis. Două mari temelii ale creștinismului.
Acestea ne duc desigur pe un tărâm foarte vast. Veți vedea că ele au și aspecte ce țin de trecut. Duhul Sfânt aruncă lumină deplină asupra lui Isus de la nașterea Sa până la Crucea Sa și explică totul în acea lumină. Nu veți ajunge niciodată să cunoașteți valoarea și esența vieții Domnului Isus, de la naștere până la cruce, fără ca Duhul Sfânt s-o traducă, s-o explice și s-o facă o o experiență vie în noi. Nu am avea decât o povestire pământească, puțină istorie și biografie. Nu am avea lumină cu privire la acei ani și cu tot ce au cuprins ei până ce Duhul Sfânt nu interpretează întruparea, umblarea, învățătura, lucrarea și moartea lui Cristos și nu le face vii. Avem nevoie de Duhul Sfânt. El este indispensabil înțelegerii venirii Domnului Isus și a trăirii Lui pe acest pământ.
Gândiți-vă acum la factorul atotcuprinzător: De ce a venit El? De ce? Cu ce scop a fost aici? Pentru ce anume a trăit, a lucrat, i-a învățat pe alții și a murit? Datorită unui singur motiv. Puteți răspunde în multe feluri, dar scopul atotcuprinzător a fost de a aduce omul înapoi într-o unire vie, conștientă cu Dumnezeu. Acesta rezumă întreaga semnificație a vieții Domnului Isus pe acest pământ și a morții Lui. Dați-mi voie să repet – a aduce omul într-o unire vie și conștientă cu Dumnezeu. Observați că aceasta este o trăsătură – o trăsătură a creștinismului care se distinge de toate celelalte religii din această lume. O unire vie, conștientă și părtășie cu Dumnezeu!
Dar, dacă acesta este adevărat, dacă acesta este motivul venirii Lui, al trăirii Lui, al lucrării Lui, al vorbirii Lui și al morții Lui, totul a fost în zadar până când Duhul Sfânt a venit și a făcut totul real și viu. El a venit în zadar, a trăit în zadar, a învățat în zadar, a lucrat în zadar, a murit în zadar până când a venit Duhul Sfânt. De aceea pune El o extraordinar de mare importanță pe Duhul Sfânt. ”Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, Duhul adevărului”. Nu există nici un efect al vieții lui Cristos separat de darul și sălășluirea Duhului Sfânt. Și primul lucru pe care-l face Duhul Sfânt este de a face real oricare lucru pentru care a venit Cristos. ”Duhul lui Dumnezeu mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Dacă aceasta nu înseamnă o legătură vie, conștientă cu Dumnezeu, atunci ce înseamnă? ”Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru”. De îndată ce am primit Duhul Sfânt, înțelegem semnificația venirii lui Cristos. Sau cel puțin începem să înțelegem. Ne este prezentată și ajunge o realitate pentru noi. Și ce este adevărat în viața Domnului Isus aici, este adevărat în privința oricărui lucru, pe care nu-l vom mai discuta acum. Nu există cunoaștere reală a Domnului sau umblare adevărată cu El până nu vine Duhul Sfânt, până El nu intră în noi.
Din cele citite în această dup-amiază, am subliniat un cuvânt. Nădăjduiesc că l-ați observat. Există un factor comun în toate pasajele citite. Și există multe altele care ar putea fi adăugate. De exemplu, în afirmația lui Ioan:”Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” - copii ai lui Dumnezeu! ”Și suntem copii ai lui Dumnezeu!” Și știți voi că aceasta este o afirmație de bază în ce privește venirea Domnului Isus în această lume așa încât prin credința în El, crezând în El, noi avem dreptul să ne numim copii ai lui Dumnezeu? Avem dreptul să ne numim copii ai lui Dumnezeu! De aceea a venit El! De aceea a venit El; pentru a constitui această familie spirituală, cerească - copii ai lui Dumnezeu și fii ai lui Dumnezeu! Acesta este scopul.
Făcând această afirmație, dragi prieteni, vom permite cărții venirii Duhului Sfânt, zilei Rusaliilor, să ne poarte în vechime. Știți că Biblia este o carte a crizelor, adică a unor puncte de cotitură care conțin trăsături diferite. ”Criză” și ”critic” au aceeași rădăcină. Criticul este o persoană care se ocupă de un subiect la un moment dat și arată diferențele, arată diferențele de opinie și interpretările diferite cu privire la subiectul respectiv. Iar criza reprezintă momentul culminant când lucrurile se schimbă și după aceea urmează a fi o diferență. Și urmează să vedeți diferența între ce a fost și ce urmează să fie.
Biblia este o carte a crizelor. În Biblie există patru crize majore și multe altele minore. Prima mare criză este cea de la creație. Cu adevărat, aceea a fost o criză! Aceea a fost intervenția lui Dumnezeu față de un scop anume. A fost reacția lui Dumnezeu față de vanitate, față de ce era gol și pustiu, față de ce nu avea scop și înțeles, față de ceva ce nu slujea unui scop anume. ”Pământul era pustiu și gol”. Și Dumnezeu a intervenit, iar aceea a fost o criză. Iar diferența, desigur, este destul de clară.
Cea de-a doua mare criză este criza răscumpărării; Dumnezeu intervine pentru a răscumpăra.
Cea de-a treia criză a fost cea de la Rusalii. Aceasta era intervenția plinătății spirituale în fața simbolurilor, reprezentărilor și fragmentelor; acum are loc prezentarea a ceea ce este adevărat și deplin. Cuvântul ”plin” sau ”plinătate” este întotdeauna asociat cu Duhul Sfânt. La Rusalii, cerul a intervenit în vederea plinătății spirituale. Aș putea exinde subiectul. Fără-ndoială că vă gândiți la multe lucruri în legătură cu Duhul Sfânt doar a face aluzie la numărul șapte care are de-a face cu Duhul. Știți că el reprezintă plinătatea spirituală; intervenția măreață a plinătății cerești în ziua Rusaliilor!
Apoi, cea de-a patra mare criză este desigur, revenirea Domnului. Aceasta va fi intervenția pentru restaurarea universală și revenirea la forma inițială. Există multe aspecte aici, dar aceasta este cea de-a patra criză pe care o așteptăm.
Acum, observați că în fiecare din aceste crize majore Duhul Sfânt se află în prim plan. ”Duhul Lui Dumnezeu se mișca pe deasupra adâncului”; era agentul și energia creației. Orice lucru care-a avut de-a face cu criza răscumpărării s-a aflat în mâinile Duhului Sfânt. Răscumpărătorul a fost născut din Duhul, Răscumpărătorul a fost uns cu Duhul Sfânt, Răscumpărătorul S-a dat pe Sine fără pată lui Dumnezeu prin Duhul Veșnic. În toată lucrarea de răscumpărare Duhul Sfânt a fost energia, puterea, agentul, paznicul. Nu mai trebuie spus că cea de-a treia criză majoră a Rusaliilor, se afla în mâinile Duhului Sfânt. El a preluat controlul în acel moment. Chiar și Domnul Isus a specificat foarte, foarte clar că nimic nu trebuia făcut, nici măcar nu trebuia a se încerca, chiar a predica, până la venirea Duhului. El a dat această poruncă și Luca spune: ”După porunca pe care o dăduse Isus”. Care era porunca Lui? ”Rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus." Aceasta era porunca! Nici o mișcare, nici o încercare! Duhul Sfânt a venit și a luat în mâinile Sale conducerea!
Și oare va fi ceva mai puțin în ultima criză a revenirii Sale? Venirea din nou a Domnului, dragi prieteni, va fi atunci când Duhul Sfânt își va fi terminat lucrarea în acest veac. Atunci, El își va fi terminat lucrarea. El îi va fi adus la starea potrivită pe fiii care vor fi descopeiți. El va fi dus la îndeplinire creșterea și desăvârșirea lor spirituală. Asemenea slujitorului lui Avraam, El va aduce mireasa și o va prezenta mirelui. Deci, finalul cărții Apocalipsa este ”Duhul și Mireasa spun: Vino!” Duhul Sfânt Se află în fiecare detaliu al planului divin.
Dar când am spus toate acestea despre cele patru mari crize și despre cele mai mici, ce rămâne în permanență la orizont? La orizont se văd multe alte minți luminate și ființe create care privesc și uneori sunt agenți și instrumente în marea scenă. Dar în prim plan sau chiar în centrul arenei se află ființa numită Om! O ființă unică, o ființă deosebită, cununa creației! El se află în centrul atenției, interesului și activității de-a lungul tuturor veacurilor. Toată atenția cerului este îndreptată asupra lui. Din punctul de vedere al cerului, Biblia este istoria omului, interesul cerului față de om, preocuparea cerului față de om, o preocupare activă, un interes măreț. Din când în când vedem cerul și agenții cerului intervenind pentru om. Există întâmplări – este o istorisire măreață a omului care stă în centrul arenei și tot cerul privește; tot cerul este preocupat; tot cerul este în acțiune.
Parcurgeți din nou Biblia în lumina acestui gând! Dumnezeu a creat o clasă socială numită Om. Nu mai există altă clasă socială numită Om. Clasă socială numită Om. Dumnezeu este văzut de la bun început în centrul cerului ocupându-Se în mod constant de Om. Și tot cerul este de partea lui Dumnezeu în interesul Său. Îngeri și arhangheli, sfătuitori cerești toți sunt interesați de Om. Omul atrage atenția cerului. Este o afirmație măreață - acea afirmație a autorului scrisorii către Evrei: ”În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim. Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: Ce este omul?” Nu îngerilor, ci omului! Cerul este interesat de Om! Și tot iadul, tot iadul este interesat de această clasă socială a creației! Omul atrage întreaga atenție a sistemului răului. El este îndreptat asupra omului de asemenea. Acest sistem al răului este o împărăție, dar este o împărăție dezbinată. Este bine să ne aducem aminte că împărăția lui Satan este o împărăție dezbinată! Este dezbinată împotriva ei. Isus a spus și El acest lucru: ”Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși, este pustiită”. El nu a folosit nici un ”dacă” cu privire la împărăția lui Satan; El a spus că este o împărăție dezbinată împotriva ei înseși. Și puteți vedea cum în mod contradictoriu acea împărăție a răului lucrează în legătură cu omul. Pe de o parte, vine în ajutorul omului cu atâta râvnă, hotărâre și subtilitate pentru a-l degrada, pentru a-l face ceva mai puțin decât este, pentru a-l înjosi, pentru a-l dezonora. Evoluția poate avea acest efect - jefuiește omul de demnitatea pe care o are în ochii lui Dumnezeu.
Toate istorisirile îngrozitoare ale războiului - ce sunt acestea? Ce altceva decât pierderea simțământului sacralității vieții omenești? Sacralitatea omenirii a ajuns doar un nutreț amestecat cu băligar, hrană pentru sabie și tâlhărie. Observați? Acolo unde răul este foarte proeminent și Dumnezeu este foarte respins, viața umană este foarte ieftină - lichidarea omului, ca și când el nu are importanță; ieftinătatea vieții umane. Pe de o parte, activitatea acestei împărății dezbinate este ca această ființă măreață, cu un destin atât de glorios să fie redusă la sărăcie, la dezonoare, la degradare. Pe de cealaltă parte, în mod contradictoriu, este de a face din om ceva mai mult, însă fără Dumnezeu. Omul fără Dumnezeu să ajungă ceva mai mult? Acest lucru conduce la autoapreciere, la automulțumire, la aroganță, la însușirea drepturilor, abilităților, autorității, independenței, mândriei – o mulțime de lucruri care să facă din om a fi ceva fără Dumnezeu. Distrugerea omului, dragi prieteni, distrugerea omului din punct de vedere spiritual, moral și în cele din urmă fizic este ținta acestui sistem al fărădelegii. Dumnezeu are păstrată o mare judecată, cum spune Cuvântul, pentru cei care nimicesc – cei care nimicesc; adică care subestimează creația Sa.
Și ce au toate acestea a face cu Duhul Sfânt? Noi, noi nu putem înțelege niciodată Rusaliile, venirea Duhului Sfânt, până ce nu recunoaștem că doar prin venirea Duhului Sfânt și numai prin El, Dumnezeu obține omul pe care l-a vrut. Scopul facerii omului a fost ca el să fie un copil al lui Dumnezeu; oamenii să ajungă fii de Dumnezeu. Pavel spune: ”să căpătăm înfierea”, ”pentru a fi a tranformați saemenea chipului Fiului Său”. Rusaliile, de aceea, ne conduc exact înapoi la gândul și planul original al lui Dumnezeu în creația omului și acest lucru este actualizat în permanență pentru ca voi și eu și orice bărbat sau femeie care crede, să primească Duhul Sfânt în lăuntrul lui și tot ce i-a oferit Dumnezeu în creația Sa. Până nu ajungem aici nu se realizează nimic.
Și puteți observa pe parcursul înaintării noastre, ce schimbare extraordinară a avut loc în om în urma Rusaliilor. Nu puteți spune că acei bărbați și femei înainte de Rusalii, aceia care erau atât de apropiați Domnului Isus în umblarea și lucrarea Lui au răspuns gândului original al lui Dumnezeu. Dar ia priviți la ei acum! Duhul Sfânt i-a învăluit și a intrat în ei. Ei sunt ființe diferite! Și pot spune că sunt o clasă socială diferită de oameni. Schimbarea este atât de mare și în atâtea privințe încât ei au trecut dintr-o împărăție în alta.
Iată aici cu adevărat descoperirea fiilor căci Fiul prin Duhul Înfierii a intrat în această înfiere. Repet, noi nu putem înțelege ce înseamnă Rusaliile până nu cunoaștem gândul lui Dumnezeu în facerea omului. Și imediat ce înțelegem acest lucru, putem vedea cheia venirii Duhului Sfânt. Totul a fost îndreptat în această direcție prin atingerile și activitățile Duhului Sfânt în vechea dispensațiune. Există optzeci și opt de referințe directe la adresa Duhului Sfânt în Vechiul Testament. Observați că ele sunt parțiale, indicative, simbolice, imagini care arată spre ceva ce urma să vină.
Vedeți voi acum ceva mai mult în acel pasaj din Galateni: ”Pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri”? Binecuvântarea sau promisiunea făcută lui Avraam. Care era acea promisiune? Înfierea universală în Isus Cristos. Nu-i așa? Pavel arată acest lucru foarte clar în scrisoarea sa către Galateni. Toți sunt fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. Acesta era un lucru universal - ”Sămânța ta, sămânța ta va fi ca stelele cerului – ca nisipul” - vastă, vastă. Dar Pavel rezumă totul și spune: ”Sămânța ta nu înseamnă mai multe semințe, ci una singură” Este Cristos. Da, Cristos! Promisiunea vestită lui Avraam era înfierea oamenilor în Isus Cristos. Iar acum, apostolul spune: aceasta s-a putut realiza prin darul Duhului Sfânt. Promisiunea avea în vedere ca noi să primim Duhul.
În cele din urmă, acest univers va fi populat de fiii lui Dumnezeu. ”Creația suspină și suferă durerile nașterii, este supusă vanității, este în așteptarea descoperirii fiilor lui Dumnezeu.” Populat cu fiii lui Dumnezeu! ”Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” Asta ne spune Ioan, iar Pavel întărește ce spune Ioan: suntem predestinați să fim transformați după chipul Său – chipul Fiului Său. Vom fi ca El! Lucrarea Duhului Sfânt este terminată în noi atunci când ajungem asemenea Fiului lui Dumnezeu.
Acest lucru îl face El acum - aducerea fiilor la nașterea din Duhul! El îi educă ca pe niște fii: ”Dumnezeu Se poartă cu noi ca și cu niște fii.” Aceasta este înfierea desăvârșită.
Dragi prieteni, doresc ca aceste afirmații să vă miște așa încât să intrați în posesia acestor realități! Să nu dețineți doar o învățătură, un adevăr! Este lucrul cel mai minunat revelat în universul lui Dumnezeu. Acesta este har. Aceasta este îndurare. Aceasta este putere. Aceasta este înțelepciune. Tot ce este din Dumnezeu, Dumnezeul Atot-puternic, Atot-înțelept, Atot-cunoscător, Atot-îndurător se concentrează asupra acestui lucru: ducerea multor fii la slavă! Totul se petrece în centrul universului!
În momentul de față voi mai spune ceva dar dintr-un alt unghi. În această dup-amiază am vrut doar să avem în vedere obiectul - semnificația măreață a Rusaliilor. O, cât de mult am limitat Rusaliile! Cât de greșit am pus accentul, desigur, cu cele mai bune intenții! Înțelegerea semnificației mărețe a Duhului Sfânt – a vedea corect această semnificație. Noi am pus accentul într-un singur loc - doar asupra anumitor lucruri exclusiviste. Toate lucrurile și accentele se focalizează aici: Duhul Sfânt al Lui Dumnezeu de la creație până la încheierea lucrurilor este preocupat de un singur lucru – alcătuirea unei familii pentru Dumnezeu din fii care sunt asemenea Fiului Său. Acest lucru explică totul și toate tratativele Sale cu noi!
Fie ca Domnul să scrie adânc în inimile noastre obiectivul Său!